Cristina Topescu a fost gasita fara suflare la 59 de ani, in casa ei, dupa ce vecinii au alertat politia.
Psihiatrul Gabriel Diaconu a cunoscut-o si a postat un mesaje pe facebook. Iata ce a scris:
„Aceste cuvinte ar trebui spuse cand se duce un jurnalist. Le scriu, acum, la cald, la randu-mi jurnalist, perpetuu ilegalist in meserie.
A fost un om curios, tenace, dornic nu doar sa afle, cat sa si spuna, adevarul.
A fost un om energic.
A stiut ce inseamna noptile albe si painea neagra. A fost un om despre intrebari din ce in ce mai bune, nu doar despre raspunsuri.
A fost un om cald cand era rece, si poate rece cand era cald. Cand l-ai crezut aproape era departe, dar cand l-ai crezut departe, era aproape.
N-a incetat niciodata sa citeasca. N-a renuntat niciodata sa apere ceea ce e posibil cel mai sfant intre sfinte: cuvantul. Cuvantul, si dreptul la cuvant.
A avut valori. A avut morala, etica.
O intuitie a binelui si modul de-a merge spre acea cale, chiar si cand lucrurile pe care le spui, le afli, le transmiti, pica pe urechi surde.
A avut spirit de camarad. A avut loialitate pentru cei aidoma, si egala distanta fata de oricine l-a sedus, sau i-a cautat seductia. Caci singurul lucru care te vindeca de varii cautari e ochiul negru al camerei, sau albul paginii pe care scrii.
A fost un om singur, chiar si cand era inconjurat de multi. Sa fii jurnalist inseamna sa fii singur chiar si cand ai cei mai multi prieteni declarati, si faci baie in adulatia multilor.
A indurat tentatia cinismului, si a acceptat ca prea putin putem schimba din roata dintata a lumii care ne trage pe toti,
putin cate putin, sub ea. A zambit. Si a continuat sa dea binete celor care inca n-au aflat. Celor care deocamdata nu stiu. Cei care ar merita sa stie. Adica toti.
A fost, este, va fi. Pentru ca a fi jurnalist cuprinde o bruma de eternitate si, pentru o secunda, o tii in palma ta. O tii cand scrii sau vorbesti despre moarte.
O tii cand, chiar daca ai stomacul gol si inima plina, chiar daca iti vine sa razi, sa urli sau sa plangi, vei ramane ceea ce stii ca ti-e menirea sa fii. Un medium, o clepsidra prin care curge o poveste, de unde s-a intamplat pana si-n ultimul catun, unde trebuie sa ajunga.
Acestea, cred, ar trebui sa fie cuvintele spuse la moartea unui jurnalist. Si poate si la nasterea lui.
La revedere, Cristina” a scris Gabriel Diaconu pe facebook. Sursa foto: Gabriel Diaconu