Ți se face pielea de găină! Ce face acum mama Aurei Ion, tânăra care a pierit în accidentul aviatic din Apuseni, alături de pilotul Adrian Iovan, la șase ani de la moartea fiicei sale

Șase ani s-au împlinit de la tragicul accident aviatic din Munții Apuseni: Aura Ion,

studentă la Medicină, și pilotul Adrian Iovan și-au pierdut viețile în condiții groaznice. Au fost localizați după prea multe ore,

iar echipele de intervenție nu au mai avut ce face.

Aura a fost înmormântată în Cimitirul Ghencea, cu onoruri militare, fiind condusă pe ultimul drum de sute de oameni cu lacrimi în ochi.

După pierderea suferită, mama Aurei Ion

și-a concentrat toată atenția asupra asociației pe care a înfiinațat-o în memoria fiicei sale, cu scopul de a da o

șansă în viață copiilor săraci. Femeia croșetează diferite lucruri și vinde mărțișoare.

Cu banii adunați cumpără cadouri pentru copiii sărmani.

Recent, o femei din București a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj emoționant în care povestește cum a întâlnit-o pe mama Aurei Ion.

Chiar în fața zonei cu hot-dog, mi-a atras atenția un stand cu mărțișoare, care avea alături un benner. Citesc în grabă și aflu că este vorba despre Asociația „Aura Ion”. Vă mai amintiți de tânăra care a pierit acum șase ani în accidentul aviatic din Apuseni, alături de pilotul Adrian Iovan? Familia sa a înființat o asociație pentru oferirea unei șanse la educație copiilor sărmani. M-am gândit că, dacă tot trebuie să cumpăr mărțișoare, măcar să fac și eu un gest frumos. Am luat zece inimioare drăguțe și am dat să plec, felicitând-o pe doamna de la stand pentru inițiativă.

A zâmbit trist și mi-a spus că este chiar mama Aurei și că face totul în amintirea fiicei sale. M-am oprit. Ce îi poți spune unei mame căreia i-a murit copilul?! Am încercat să o încurajez așa cum m-am priceput mai bine, dar lacrimile care mocneau înlăuntru au început să îi brăzdeze obrajii. Am simțit nevoia să o îmbrățișez pe aceasta biată mamă care trebuie să poarte o cruce atât de grea… La început a fost reticentă ( e drept, să te îmbrațișeze un străin, este destul de ciudat), însă apoi am simțit cum se abandonează în brațele mele. Am plâns amândouă.