Medicul Sylvia Hoisie, „mama Polidinului“, vorbeste in premiera despre noul coronavirus: „In viata mea nu…

Medicul Sylvia Hoisie (93 de ani) a facut parte din echipa care a inventat Polidinul, produs 100% romanesc la care s-a muncit vreme de sase ani. Specialistul ne povesteste despre agresivitatea virusului care a cuprins intreaga planeta, dar si despre alte epidemii cu care s-a confruntat in copilarie si in vreme de razboi.

Medicul Sylvia Hoisie a cunoscut drama Holocaustului, iar dupa razboi a devenit medic, facand parte din pleiada de specialisti renumiti ai Institutului Cantacuzino din Iasi, o filiala a celui din Bucuresti, condus de bacteriologul Petre Condrea, profesor la Facultatea de Medicina din Iasi si fost elev al celebrului microbiolog Ion Cantacuzino.

Adevarul: Doamna doctor, cum ati ajuns sa lucrati in domeniul Bacteriologiei?

Sylvia Hoisie: In anul 1952, dupa examenul de stat, am fost repartizata de Ministerul Sanatatii la Institutul Cantacuzino, pentru ca specialitatea pe care am absolvit-o la Medicina era Igiena. In timpul facultatii, am lucrat ca interna la spitalele din Iasi, la un spital de medicina interna si la cel de boli contagioase, unde am inceput sa inteleg si sa-mi placa medicina. Totusi, la absolvire, nu am ales Spitalul de boli contagioase, ci laboratorul si asa am ajuns la Institutul Cantacuzino din Iasi, o sectie a celui de la Bucuresti.

Cum de s-a ajuns ca o filiala sa realizeze Polidinul?

In strainatate, in tari precum Franta, Germania, Elvetia, chiar si Polonia, se foloseau preparate imunostimulatoare pentru cresterea imunitatii, pentru ca organismul sa poata lupta impotriva infectiilor bacteriene. Si asa a aparut ideea ca si la noi, la Iasi si Bucuresti, sa se incerce producerea unui asemenea preparat. La Iasi, din colectivul care a inceput cercetarile faceau parte patru persoane, dar la Bucuresti erau mai multi. Eram cu totii foarte tineri, media de varsta fiind in jur de 25-26 de ani, si plini de chef de lucru.

Cat a durat pana cand sa realizati produsul care a revolutionat lumea medicala romaneasca?

Dupa sase ani de munca s-a reusit obtinerea acestui preparat pe care l-am numit Polidin.

Acest medicament-minune, pe care aproape cu totii l-am utilizat in copilarie, nu se mai produce. Credeti ca ar fi folosit Polidinul in epidemia de coronavirus?

Polidinul ar fi putut sa fie un adjuvant intr-un tratament. Polidinul ar ajuta sa creasca rezistenta organismului. Noi recomandam Polidinul, intre altele, in scoli. Se stia ca perioada de gripa apare in toamna si copiii au fost injectati cu Polidin, cu rezultate foarte bune.

Ce puteti sa ne spuneti despre virusul care a inspaimantat omenirea?

Acest virus s-ar parea ca este o mutatie foarte agresiva a unui alt virus. Corpul uman nu-l recunoaste si nu poate produce atat de repede anticorpi. Dar, cu timpul, ei se vor produce si insusi omul care se imbolnaveste va putea sa lupte impotriva lui. Virusul acesta este agresiv prin aceea ca are o transmitere rapida.

Credeti ca autoritatile din lumea intreaga au luat masuri cu intarziere?

Autoritatile trebuia sa intervina mai repede. Spre exemplu, Festivalul de la Venetia din Italia s-a inchis foarte tarziu. Lumea nici nu a inteles la inceput despre ce-i vorba. Se credea ca este un fel obisnuit de gripa, putin mai agresiva.

„Pare să fie o mutaţie a unui virus“   În mediul online apar tot felul de ştiri. Una dintre ele spune că acest virus ar fi fost creat în laborator. Arată a virus creat în laborator? 

Nu pare a fi un virus creat în laborator. Poate să fie o mutaţie a unui virus apărut la liliac şi transmis de acesta altui animal. Şi gripa spaniolă a fost provocată de un virus aviar, transmis la om. În acea vreme nu existau laboratoare moderne ca să putem spune că s-ar fi creat acolo.    Despre războiul biologic ce ne puteţi spune?

Ce au scris studiile de specialitate? Războiul biologic a fost practicat, după unii autori, în cel de-al Doilea Război Mondial. Noi am lucrat în Institutul Cantacuzino, spre exemplu, cu o tulpină microbiană, despre care lucrările de specialitate spuneau că ar fi fost folosită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Microbul producea doar o stare de astenie

şi oamenii nu mai aveau putere să facă nimic timp de şase luni. A produs câteva epidemii mici în România, în anii 60, transmise de rozătoare.    Cum a ajuns tulpina în institut? Noi am avut în păstrare această tulpină microbiană izolată de la rozătoare şi care cred că se află şi acum la Institutul Cantacuzino din Bucureşti.    Aţi avut de-a face în timpul vieţii cu mai multe epidemii. Da, în copilărie, când am fost în Transnistria, unde am fost deportată, bântuia epidemia de tifos exantematic.

Am locuit în condiţii precare, ne-au năpădit păduchii, era foamete, frig şi nu aveam apă, aşa că această molimă a afectat multă lume. Mulţi oameni au murit, şi mulţi alţii s-au îmbolnăvit, inclusiv tatăl meu, dar mie nu mi-a fost frică. Foarte greu a fost pentru noi toţi. Ca internă de spital ne-am confruntat cu epidemii de scarlatină, rujeolă, poliomelită dar nu erau aşa de agresive ca aceasta de acum.   Acum vă luaţi măsuri de protecţie? Eu nu mai ies deloc din apartament, sunt ajutată de prietene. Dar vă mărturisesc că în viaţa mea nu m-am spălat atât de des pe mâini. Am lucrat din timpul facultăţii la spital. Imediat după război erau condiţii grele, nu erau condiţiile de igienă de astăzi, dar nu m-am îmbolnăvit niciodată. Noi, la oraş, avem apă potabilă, dar ce fac cei din mediul rural? Cum se spală fără apă curentă? Este trist.   sursa:adevarul.ro