Marturia pacientului 102 vindecat de coronavirus: Ar fi foarte important ca lumea sa afle si sa inteleaga ca exista speranta

Barbatul vorbeste, intr-o postare pe Facebook, despre momentele de panica prin care a trecut si despre „durerile si chinurile suportate in timpul tratamentului”.

De asemenea, a criticat autoritatile pentru ca fac publice doar datele pacientilor decedati, nu si detalii despre bolnavii care s-au vindecat de coronavirus. A mai spus ca ar fi important ca lumea sa afle si sa inteleaga ca exista speranta, ca „medicii sunt capabili si sa performeze si ca din spitalele romanesti iesi si pe picioare, nu doar in cosciug”.

Marturia lui Andrei Ando:

„Sunt pacientul 102 vindecat la Arad de Covid-19. De fapt, intre 102 si 105, nu stiu exact, dar imi place sa cred ca am fost in capul listei, la cat de nerabdator am asteptat rezultatul…

Va multumesc tuturor pentru sustinere, pentru incurajari, pentru miile de mesaje (care continua sa curga), pentru apelurile telefonice din aceste saptamani. Nu am raspuns la toate, mai ales la telefon, pentru ca nu m-am simtit in stare de conversatii, nici macar scurte.

Da, am avut emotii, am fost ingrijorat. Am avut uneori accese de panica, mi s-a parut, in anumite momente, ca starea mea se degradeaza, mai ales atunci cand febra nu ceda nici dupa zece zile de tratament greu, sau cand aveam frisoane, sau cand simteam ca mi se rup muschii, fasie cu fasie, de pe picioare.

Am avut o forma moderata Covid-19, fara sa fiu cuplat la oxigen. Am urmat 14 zile de tratament, cu medicamente foarte puternice: Lopinavir (Kaletra), Plaquenil, Norvir, Azitromicina, la care s-au adaugat Paracetamol, Algozone, Hepiflor, Vitamina C cu zinc. Lopinavir si Norvir se administreaza pacientilor care sufera de HIV-SIDA, Plaquenil (sulfat de hidroxiclorochina) celor care sufera de malarie sau lupus.

Azitromicina este un antibiotic utilizat in tratamentul unor infectii bacteriene severe, inclusiv pentru bolnavii de HIV. Acesta este, astazi, tratamentul pentru formele moderate de Covid-19, dar inteleg ca e o dinamica permanenta a medicatiei, ca se experimenteaza formule noi mai ales la pacientii afectati sever.

Cea mai mare spaima a mea a fost sa nu ajung la Terapie Intensiva. Acolo, rata de supravietuire este sub 20%, si nu pentru ca medicii nu ar face tot posibilul pentru salvarea pacientilor, ci fiindca virusul asta pacatos evolueaza agresiv si imprevizibil. Am citit stirile despre mortile frecvente, am vazut dezbaterile la televiziuni si, de fier sa fi fost, tot te-ar fi indoit infodemia violenta, relatarile alarmiste, scandalurile permanente starnite in jurul situatiei de la Arad. Din interior, lucrurile se vad diferit.

Astepti, stors de putere, ca medicamentele sa isi faca efectul. Esti intr-o stare psihica delicata, orice crestere de puls sau scaderea cu o unitate a oxigenarii plamanului ti se pare semn de sfarsit inevitabil, chiar daca nu este asa. Si, da, uneori esti in pragul isteriei sau treci de el, te agiti, te panichezi.

Nu te-ar consola nici o suta de medici la capatai, pentru ca ai o tensiune interioara care iti strange stomacul, iti intuneca ratiunea. Te simti suspendat intre viata si moarte, chiar daca nu esti asa… Necunoscutul te face sa crezi intr-un deznodamant tragic inevitabil, desi peste 90% dintre pacienti ajung acasa pe picioare, vindecati.

Cateva cuvinte si despre starea fizica a unui bolnav Covid-19 cu forma moderata (asta inseamna ca nu trece usor peste boala, dar nici nu dezvolta complicatii care sa il duca la Terapie Intensiva, pe aparate).
In primele cinci zile am urmat tratamentul cu Lopinavir (Kaletra), Hepiflor, vitamine si Paracetamol.

Efectele adverse au aparut de la prima administrare: tulburari digestive, mialgie (dureri musculare). Mi-am pierdut total gustul si mirosul. Zilnic schimbam de patru ori pijamalele, uneori nu apucau sa se zvante pe masura ce transpiram in ele. Am avut frisoane care ma tineau sub patura pe care o simteam ca pe o lespede de marmura deasupra mea. M-a ingrijorat o febra constanta, pana in 38,3 (in majoritatea timpului 37,5-38 de grade Celsius, foarte rar peste 38).

Kaletra mai are un efect advers delicat, la nivel intestinal. Se administreaza dupa micul dejun si cina. La cateva minute de la administrare te lipesti de vasul toaletei, apoi il „vizitezi” frecvent, ceea ce nu e usor, pentru ca de la Kaletra simti o sfarseala, o ameteala, te deplasezi greu si nesigur. Cel putin in cazul meu, la altii poate actiona diferit. In ce priveste mialgia, durerile au inceput initial in zona salelor, au coborat in fese, apoi in pulpe si in gambe.

Dureri severe, de nu stii cum sa te invarti in pat, cum sa stai, sa te ghemuiesti, sa te ridici, sa te intorci pe spate sau pe burta, sa iti ridici picioarele pe perete, poate-poate sangele va oxigena muschii incordati. Nu se compara cu o febra musculara, ci cu o senzatie de strans in menghina si smuls, si te chinuie mai ales noaptea, cand totul se linisteste in jur…

Dupa cinci zile de Kaletra, febra nu a cedat, iar analizele de sange au aratat o crestere a infectiei in organism. Am trecut pe Plaquenilor si Norvir. A fost ca un miracol. De la prima administrare a hidroxiclorochinei durerile de muschi au disparut ca luate cu mana. Dar febra a continuat sa persiste, ingrijorator. In plus, deja de la prima administrare a Plaquenilului pulsul a crescut la 115, de unde pana atunci era 80-85. A crescut si tensiunea, si desi nu la valori ingrijoratoare pentru un medic, nu puteam sa nu imi fac o mie de scenarii despre asta.

M-au chinuit mai mult gandurile decat efectele adverse ale medicamentului… Am ramas in continuare cu durerile de stomac, cu vertijul si cu o slabiciune ca o sfarseala, o epuizare care ma tintuia in pat, fara pofta de mancare, fara chef de vorba, apatic si ingrijorat. Am continuat sa citesc stirile despre mortile subite, si recunosc ca asta m-a afectat. Fiecare oscilatie de tensiune, tuse, ameteala, am interpretat-o ca pe un semnal critic al organismului, chiar daca nu era cazul… Am scazut cinci kilograme in greutate.

La acest capitol as vrea sa fac o paranteza si sa ma refer la prostia Grupului de Comunicare Strategica, o prostie profunda, o lipsa incredibila de profesionalism. Sunt sute de site-uri obscure care raspandesc stiri false, tendentioase, minciuni ce alarmeaza romanii, de la cei din spitale la cei sanatosi. Se publica stiri „pe surse” intotdeauna anonime, fara consultarea celeilalte parti, intr-o competitie imbecila (si imbecilizanta) pentru audienta, o foame de clicuri si de vizibilitate.

Desi i s-a dat posibilitatea sa limiteze acest fenomen de dezinformare si manipulare, de creare a panicii, Grupul de Comunicare Strategica le tolereaza complice, contribuind la o atmosfera incarcata de vesti negative si de foarte multe ori false sau neverificabile. In al doilea rand, si asta este deja o prostie institutionalizata, Grupul de Comunicare Strategica publica numai datele mortilor. Exclusiv ale decedatilor!

Nicio referire la starea celor vindecati, de parca ei nu ar conta, nu ar exista. Or, chiar si pentru moralul public, ar fi foarte important ca lumea sa afle si sa inteleaga ca exista speranta, ca medicii sunt capabili si sa performeze, ca din spitalele romanesti iesi si pe picioare, nu doar in cosciug. Ce impiedica (altceva decat incompetenta!) Grupul de Comunicare Strategica sa publice in paralel cu informatiile despre cei decedati si informatii datatoare de incredere si speranta despre cei vindecati?! Cand au fost internati, ce varsta au, cat au fost spitalizati, sufera sau nu de comorbiditati. Fiindca, trebuie sa fie foarte clar, nu toti batranii si nu toti cei cu comorbiditati mor, asa cum ai fi tentat sa interpretezi informarile.

Inchid paranteza, pentru ca oricum strigatul este in zadar. Desi sistemul medical romanesc se incordeaza sa faca fata si reuseste rezultate bune, Grupul de Comunicare Strategica actioneaza stupid, fara sa sprijine perceptibil, cu efecte pozitive, efortul medical, administrativ si politic pentru stapanirea Covid-19 in fiecare judet din Romania. Pentru moralul oamenilor, al pacientilor, acest Grup este la fel de nociv ca reactiile idioate din mediul on-line, ca emisiunile stresante de la televiziuni, ca stirile neverificate care circula libere si baga spaima in toti.

Apropo, am mai constatat un fenomen. Presa preia cu multa voluptate si amplifica orice declaratie de pacient nemultumit, chiar daca este o voce dintr-o suta. O voce agitata dintr-o suta conteaza mai mult decat calmul celorlalte 99 si orchestreaza o isterie publica contagioasa. Eu nu spun ca nu se fac si greseli, pentru ca este un fenomen nou pentru intreaga lume, nu doar pentru Arad sau pentru Romania.

Dar, de aici, sa generalizezi si sa afirmi ca se fac doar greseli, ca nimic din ceea ce se intreprinde nu este corect, ca toate spitalele sunt lagare ale mortii, ca toti medicii sunt parsivi si neprofesionisti, ca toata administratia a furat banii de la sanatate, ca in general nu se face nimic bine, ca autoritatile sunt toate proaste si corupte, ca Dumnezeu cu mila, este un lant de neadevaruri care trec drept realitate pentru ca sunt prezentate si sustinute ca atare, insistent, permanent.

Nu am vazut o stire pozitiva, in afara comunicarilor oficiale. Nici macar una singura! Cum sa ai moralul bun, in aceste conditii? Cum sa ai incredere ca vei fi tratat bine? Coronavirus nu a atacat doar sistemul imunitar al unor indivizi, ci si sistemul nervos al comunitatii si a scos la suprafata o incarcatura tenebroasa, violenta, inumana, ipocrita. Sau poate am fost eu prea sensibil de la boala… Este adevarat, se fac si erori in sistemul medical si in jurul lui.

Dar este profund incorect ca doar acestea sunt scoase in evidenta de mass-media sau retelele sociale. Sunt neajunsuri. Dar in acelasi timp sunt si multe reusite. Situatia nu este atat de dramatica precum insista unii sa o prezinte cu orice pret. Doctorita care ne-a tratat pe noi, de exemplu, un rezident entuziast, este o minune de om, placut, profesionist, sufletist. Si majoritatea sunt astfel.

O spun sa le dau incredere viitorilor bolnavi. Exista speranta, nu vor incapea pe maini de macelari insensibili si ignoranti, asa cum li se sugereaza!

Revin la tratament. Dupa al doilea calup de cinci zile, medicatia a fost completata cu Azitromicina, pentru ca febra nu a cedat, ci dimpotriva, a continuat sa creasca incet, dar sigur. De la prima administrare a Azitromicinei, situatia s-a normalizat. In urmatoarele cinci zile nu a mai revenit febra deloc, au revenit mirosul si gustul, tensiunea s-a reglat. Am recuperat si kilogramele pierdute (m-as fi lepadat cu drag de ele, daca e sa fi ales o „victima colaterala” a bolii…)

Am fost declarat vindecat, pacientul 102. Cu o seara mai devreme, ultimul vindecat fusese pacientul 101. Repet, nerabdarea ma face sa cred ca am fost primul dupa el, desi in ziua respectiva alti cativa aradeni au fost declarati vindecati.

Urmeaza cateva zile de liniste si izolare, vitamine, mancare. In continuare raspund putin la telefon. Evit stirile, emisiunile, comentariile despre boala. Pe Facebook oameni care nu au citit in viata lor o carte, care nu au avut decenta sa invete sa scrie corect in limba lor materna se considera experti avizati sa isi spuna parerea si sa tavaleasca pe oricine i-ar corecta.

Imi doresc sa mai pastrez distanta fata de acea bula a societatii plina de ura, de persiflare, de rautate, de contestare. Caut compania virtuala a oamenilor pozitivi, a celor retinuti, empatici si decenti. Vestea buna este ca ei exista, chiar daca sunt mai putin vocali si vizibili. Ce bine ca sunt! Le sunt recunoscator tuturor pentru incurajari si pentru intelegere!

Criza aceasta, boala, sunt si o trauma, sunt si o oportunitate. Iti resetezi prioritatile, iti selectezi anturajul (cel virtual, pentru ca de cel real te tine departe virusul), iti faci ordine in ganduri si activitati. Totul va fi bine!” scrie fabricatinromania